miercuri, 2 august 2017

Copilăria lui Kaspar Hauser - Bogdan-Alexandru Stănescu



Copilăria lui Kaspar Hauser, 12 povestiri de Bogdan-Alexandru Stănescu

„Copilăria lui Kaspar Hauser”, de Bogdan-Alexandru Stănescu | Ed. Polirom, 2017, 252 pag., colecția Ego. Proză


În 12 proze unite printr-un narator comun, dar și prin personaje și locuri care revin, Bogdan-Alexandru Stănescu spune povestea unui băiat devenit adult, care, din lumea meschină și brutală a unui cartier bucureștean, face saltul spre o carieră strălucită de agent literar, fără a fi părăsit niciodată de spectrul ratării. Printr-o sinceritate dusă la extrem, dezvăluind detalii incomode și chiar șocante, Bogdan-Alexandru Stănescu disecă fără milă și fără jenă intimitatea personajului său, de care este strâns legat prin firele propriei biografii. Însă, dincolo de amănuntele autobiografice recognoscibile, nu putem ști cu certitudine ce este real și ce este inventat în povestea lui Bogdan-Bobiță-Bobby; după cum am constatat la finalul lecturii, cel mai potrivit ar fi să privim „Copilăria lui Kaspar Hauser” drept ceea ce este ‒ o lucrare de ficțiune, ale cărei rădăcini pornesc uneori din substratul realității.

marți, 18 iulie 2017

Luna literaturii mioritice (2)




Anul trecut mi-am propus ca în luna august să citesc doar autori români. De fapt, m-am hotărât ca fiecare august, de acum încolo, să fie dedicat literaturii autohtone. În mai puțin de două săptămâni, așadar, începe „Luna literaturii mioritice”, ediția a doua. :)

Decizia mea poate părea o mică tortură pentru cei care ocolesc cărțile românești. Ei bine, nu-i deloc așa, iar neîncrederea asta pe care o ducem cu noi vizavi de literatura română este, în mare parte, cauzată de prejudecăți și nu vine dintr-o experiență directă, relevantă pentru ce s-a publicat în ultimii ani la noi. În timpul școlii, și eu m-am ales cu o aversiune față de cărțile impuse de programă, pe care le-am ocolit cu obstinație, bazându-mă doar pe ceea ce învățam din culegerile de comentarii literare. De-a lungul multor ani, m-am ferit de autorii români, convinsă că nu sunt pe gustul meu. M-am înșelat, dar a trebuit să descopăr de una singură treaba asta.

joi, 13 iulie 2017

Văduvele de joi seara - Claudia Piñeiro




„Văduvele de joi seara”, de Claudia Piñeiro | Ed. Univers, 2011, 191 pag. | Traducere: Lavinia Similaru | Titlu original: „Las viudas de los jueves”, 2005 | Țara: Argentina 


Trebuie să recunosc că n-aș fi luat în considerare „Văduvele de joi seara”, de Claudia Piñeiro, dacă nu mi-l recomanda o prietenă în gusturile căreia am încredere. Pe Goodreads n-are o notă tocmai bună, de autoare nu știam nimic, titlul nu mă atrăgea, ba chiar mă ducea cu gândul la o literatură pentru femei pe care, în general, o cam evit. Iată însă că romanul s-a dovedit o surpriză foarte plăcută și mi-a trezit interesul pentru alte cărți ale scriitoarei argentiniene (la noi a mai fost tradus „Betibú”, tot la Univers, despre care o cititoare spune că e chiar mai bun).

marți, 11 iulie 2017

Jurnal de lectură - iulie


5-10 iunie

Deocamdată, am citit foarte puțin luna asta, trec zilele și mă mir că nu găsesc măcar o oră liberă de stat cu nasul într-o carte. Plimbarea cu cățelul rămâne uneori singura perioadă certă de lectură din zi (presimt că jurnalul de luna asta va fi unul tare scurt). Nu trebuie să mă mai mir, așadar, că n-am ajuns nici măcar la jumătatea volumului de povestiri al lui Bogdan-Alexandru Stănescu. Eram foarte curioasă să citesc Copilăria lui Kaspar Hauser, o începusem mai demult în autobuz și m-a cucerit imediat felul în care scrie BAS, dar eram prinsă cu alte cărți atunci și am amânat-o. 

Weekendul ăsta am reușit să citesc un pic în vârf de deal, la Voineasa, privind spre versantul opus al văii, unde hotelul Lotru și restaurantul Lotrișor, acum semi-părăsite, au un aer dezolant și oarecum misterios. Citeam câteva pagini, mă uitam în zare, îmi imaginam că hotelul se animă iarăși, ca pe vremuri, reveneam la lectură, și tot așa. Aș mai fi putut sta cel puțin două zile pe acel deal, nefăcând altceva decât să citesc și să privesc peisajul, fără să mă plictisesc. 

joi, 6 iulie 2017

O listă cu cărți la jumătatea anului (2017)





Zilele acestea am realizat că suntem la jumătatea anului - momentul pentru lista cărților faine pe care le-am citit până acum. Privirea asta retrospectivă îmi este și mie de ajutor, pentru că recitesc listele din anii trecuți și observ cum evoluează (sau involuează) numărul cărților citite, proporția dintre cărțile ușoare și cele dificile, dar mai ales calitatea lecturilor. E momentul în care îmi dau seama că m-am îndepărtat (din nou!) de planurile de lectură și că am ocolit cărțile mai importante pentru mine, prinsă de valul noilor apariții sau din cine știe ce alte motive.

miercuri, 28 iunie 2017

Dincolo de ferestre - Irina Georgescu Groza



Proză scurtă de Irina Georgescu Groza

„Dincolo de ferestre”, de Irina Georgescu Groza | Editura Casa de Pariuri Literare, 2016, 142 pag. | Ilustrații de Kiki Georgescu


Anul trecut, tot prin iunie, am auzit prima oară de Irina Georgescu Groza, care debutase cu un volum de proză scurtă destul de lăudat, „Dincolo de ferestre”; în scurt timp, am întâlnit-o pe scriitoare pentru a-i lua un interviu despre biblioteca personală. Iată că a trecut un an până am reușit să ajung și eu la cartea Irinei, dar întâmplarea fericită a făcut să o citesc la Constanța, orașul în care autoarea a trăit mai bine de 20 de ani și unde se petrec o parte din poveștile ei. Câteva chiar s-au insinuat în plimbările mele prin tenta lor fantastică și înțelesurile ambigue, mai cu seamă Casa de pe țărm, pe care o citisem deja în iocan 1.

vineri, 23 iunie 2017

O istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea Pricoliciului - Adina Popescu



Primul volum din trilogia imaginată de scriitoarea Adina Popescu

O istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea Pricoliciului, de Adina Popescu | Ed. Arthur, 2015, 434 pag. | Ilustrații de Amalia Dulhan


De Adina Popescu citisem Povestiri de pe Calea Moșilor, care m-a cucerit prin tonul natural și plin de umor, apoi am cunoscut-o pe autoare când i-am luat un interviu despre biblioteca personală. La despărțire, am primit în dar „Cartea Pricoliciului”, primul volum al trilogiei „O istorie secretă a Țării Vampirilor”. Am sărit în sus de bucurie (bine, doar în interior), pentru că aveam cartea pe lista de dorințe, auzisem păreri foarte bune despre ea și eram tare curioasă să o citesc. Adina m-a avertizat: „Trebuie să ai răbdare până treci de primele 60 de pagini. Așa mi-au spus mai mulți cititori, că începutul e mai greu.” A rămas ca după lectură să-i spun o părere sinceră, cu bune și cu rele. Am avut ceva emoții, recunosc, pentru că încerc să fiu un cititor cât mai obiectiv și să nu trec sub tăcere aspectele care mi-au plăcut mai puțin sau chiar deloc. Dacă nu-mi va plăcea cartea?

vineri, 16 iunie 2017

O căutare - Ligia Ruscu




După trei ani de la debutul cu O dimineață la vânătoare (un roman despre viața în Țara Românească pe la 1830, care mi-a plăcut foarte mult), iată că Ligia Ruscu publică un nou roman de mari dimensiuni, prin care își surprinde cititorii: O căutare este nici mai mult, nici mai puțin decât... un basm pentru adulți. Despre O dimineață la vânătoare s-a spus că a revitalizat romanul istoric autohton; de data aceasta, O căutare readuce pe scena literară basmul, prin intermediul unei narațiuni care depășește cu mult atributele legate de amploarea și de complexitatea genului. Sper să nu mă înșel prea mult dacă spun că literatura noastră contemporană avea nevoie de o astfel de carte, în care miturile și legendele românești să fie scuturate de praf, îmbrăcate în straie noi și prezentate cititorilor adulți într-o narațiune proaspătă și antrenantă, care-i poate atrage și pe cei ce, de regulă, nu gustă poveștile fantastice.

marți, 13 iunie 2017

Un bărbat pe nume Ove - Fredrik Backman




Când am citit Un bărbat pe nume Ove în limba engleză, m-am mirat că încă nu a fost tradus la noi, căci romanul lui Fredrik Backman este taman genul acela care prinde foarte bine la cititori: are o poveste interesantă care te poartă între râs și tristețe, este ușor de citit, fără a fi o carte superficială, este destul de bine scris, fără a avea pretenția unei stilistici înalte, are mult umor și un protagonist memorabil, de care e imposibil să nu te atașezi, chiar dacă el, în esență, detestă oamenii și este unul dintre cele mai asociale personaje pe care le poți întâlni în literatură. Ove mi-a amintit un pic de Ebenezer Le Page din romanul omonim al britanicului Gerald Basil Edwards, o altă carte pe care mi-aș dori să o văd tradusă la noi. Iar dacă ați gustat Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry, cu siguranță veți citi cu plăcere și cartea asta (există chiar unele similitudini între Harold și Ove).

miercuri, 7 iunie 2017

Jurnal de lectură - iunie




Când am început acest jurnal de lectură, am făcut-o cu gândul să scriu în el regulat, de-a lungul întregii luni, exact cum ar trebui să fie un jurnal. Până acum, n-am reușit să mă țin de planul inițial, așa că am scris cam toate textele odată, la finalul lunii. Cum iunie se arată ceva mai lejer, voi încerca să notez la timp câteva rânduri despre cărțile pe care le citesc sau despre alte întâmplări cu temă literară. Voi completa jurnalul periodic cu tot ce-i demn de menționat, și poate că uneori mă voi abate puțin de la tema strict livrescă, dar sper să fie cu iertare. 


27-29 iunie

O prietenă mi-a împrumutat mai demult Văduvele de joi seara, de Claudia Piñeiro, spunându-mi că s-ar putea să-mi placă. Eu n-aș fi pus vreodată romanul acesta pe lista de lecturi, dar recomandarea ei a fost de ajuns pentru a-l lua la citit. L-am dat gata în două zile, căci povestea autoarei argentiniene e foarte interesantă și m-a prins imediat - e vorba de un cartier select de la periferia orașului Buenos Aires, unde câteva familii bogate duc o viață luxoasă, lipsită de griji, în completă antiteză cu situația politică și socială din restul țării. În anii 1990, Argentina se afla în pragul unui colaps economic, iar asasinatele și jafurile erau la ordinea zilei. M-au fascinat descrierile acestui cartier bine păzit, cu regulile lui scrise și nescrise, unde bogații orașului au venit să-și uite trecutul, dar și prezentul, și unde, la un moment dat, trei oameni mor în condiții suspecte. Mai jos, un citat cu temă literară, despre biblioteca unui fost locuitor al cartierului Altos de la Cascada


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...